Am decis să devin un om mai bun

A fi un fuckup este cel mai plăcut lucru din lume. Poţi să te şi lauzi cu asta, cam cum au făcut Amy Winehouse şi Kanye West. Da, frate, you know I'm no good, dar ce-ţi mai place de mine. Sunt omul care te târăşte în pădure, care te pune să opreşti pe marginea şoselei ca să tragi pe nas şi omul cu o vânătaie autoindusă cu unghia. Nu-mi ţin hârtiile în ordine, nu ajung niciodată la timp, nu mă ridic din pat când sună ceasul. Nu merg la filme, nu citesc ziare, nu mă duc la circ, la târgurile de carte, la întâlniri cu premii în bani, nu am trofee. Nu ţip, nu răspund, nu am o personalitate marcantă, nu vorbesc despre mine. Nu mi s-a întâmplat ceva absolut fabulos astăzi, nu mănânc fructe de mare şi nu merg la restaurantele faimoase din oras.

Nu mă interesează fustele cu flori, ceasurile colorate, maieurile bej de balerină, gentuţele cu baretă de lanţ şi balerinii satinaţi. Vreau doar să mă urc cu tine în maşină şi să mergem. Vreau să îmi bag mainile într-un castron cu făină, să mă întind pe jos în sufragerie şi să nu strâng trei săptămâni de pe jos pensulele şi vopseaua cu care am mâzgâlit noptiera. Dacă văd două pisici care se joacă pe gard, vreau să mă opresc şi să mă uit la ele zece minute, chiar acolo în stradă.

Oamenii mari trebuie să fie fuckups cu program. De exemplu - azi mi-am făcut treaba cum trebuie, am rezolvat toate taskurile, am interacţionat pe facebook cu câteva persoane cheie în industrie, merit să fiu un fuckup timp de 40 de minute. Apoi îmi voi călca costumul, voi pune în caserolă orezul pentru mâine şi mă voi culca.

Şi nu cred că treaba asta funcţionează prea bine. Cred că nu funcţionează deloc. Vă aştept cu întrebări şi sugestii.